My Incredible India
Am plecat spre India cu multe idei preconcepute si cu inima usor stransa; aveam o realitate usor denaturata despre ce se intampla acolo, pentru ca fiecare articol pe care l-am citit, fiecare persoana cu care am vorbit imi alimenta aceasta realitate. Faptul ca prietena mea s-a razgandit in ultimul moment n-a facut decat sa accentueze lucrurile.
Cu doua zile inainte mi-a spus ca nu mai merge. Ca ii e frica. Toata lumea ii spsese acelasi lucru. Ca e murdar, ca oamenii musca din tine, ca la cozi te pipaie tot felul de dubiosi si tot asa. Am avut nevoie de fix 30 de secunde sa ma decid daca mai merg sau nu.
Si am facut-o cu sufletul deschis pentru ca la un moment dat obosisem sa aud aceleasi lamentari. In egala masura, ma gadeam ca trebuie sa fie totusi ceva acolo care atrage milioane de turisti din toata lumea. Trebuia sa fie un motiv pentru care i se spune “Incredible India”. Asa ca am vrut sa vad cu ochii mintii si ai sufletului.
Am stat cinci zile in Delhi si cu fiecare zi, cu fiecare ora, toate miturile impamantenite au fost demontate unul cate unul.
De sarbatori am fost in Germania unde intamplator am discutat cu cineva care lucrase in Delhi pentru cateva luni. Mi-a spus din start ca lucrul pe care l-a urat cel mai mult in India a fost mancarea. Ca a slabit 6 kilograme cat a stat acolo. Ca taia orasul in lat pana sa gaseasca un loc unde sa poata manca ceva decent. Ei bine, unul dintre lucrurile care mi-au placut cel mai mult a fost tocmai mancarea. Mi se pare din alta lume. Arata oribil, cam orice comanzi, nu stau deloc bine la aspectul comercial, insa gustul e divin. Daca as sta in India as putea sa devin instant vegetariana.
Am reorganizat putin traseul, pentru ca singura fiind si dincolo de spiritul meu aventurier, imi asum totusi riscuri calculate. Prin urmare am decis ca raman in Delhi si sa iau de acolo cateva excursii, cum ar fi Agra, eventual Jaipur, urmand ca in fiecare seara sa revin la baza. In Delhi am stat la un hotel destul de scump pentru India, The Hans, unde am platit cam 90 USD/ noapte cu mic dejun inclus, am avut chiar un upgrade de la Booking, o camera la etajul 20, foarte curata in primul rand, dotata cu tot ce trebuie, unde in fiecare dimineata primeam presa la usa si care era cu nimic mai prejos fata de orice camera dintr-un hotel in Suedia, UK sau oriunde in Europa. The Hans este situat in Connaught Place, de altfel, cea mai buna alegere pentru orice turist in Delhi. Este aproape de mai multe statii de metrou, locul este un circular in care se remarca cel mai bine stilul colonial.
E o zona comerciala puternica, multe magazine, foarte multe branduri pe care le cunoastem de acasa sau din alte parti. Tot acolo este o alta lume, Palika Bazar, un fel de Dragonul Rosu unde gasesti cam tot ce ai nevoie. Eu mi-am luat CD-uri cu Panjabi si alte muzici de pe la ei, un top traditional, plus niste saluri pentru cadouri. Aici mi s-a intamplat un lucru aparte, daca tot vorbeam de mituri. Dupa ce am negociat la sange topul, i-am dat banii si am uitat sa iau restul. Ma duc a doua zi, ii intreb, se uita unul la altul, le explic faptul ca e vorba de principiu, ei o tineau pe a lor. Totusi, imi mai spun un lucru – ca in seara dinainte a mai fost cineva acolo care acum e prin bazar si ca il asteapta si bottom line, sa revin in 10 minute… cand ma intorc, erau cu banii in dinti. Ca isi cer scuze, ca ei nu vor banii mei, ca nu vor sa plec cu o amintire amara etc. Mi-au dat cei 300 de rupii, am mai pus 200 si am luat un sal, tot de la ei. Dupa care, cand plec, imi uit salul meu acolo -😊
Ma intorc dupa el, ne amuzam cu totii, ei raman cu 1000 de rupii, eu cu zambetul pe buze.
Cum te deplasezi in Delhi – simplu, cu tuk-tuk-ul, metroul, sau taxiul. Eu am ales tuk-tuk-ulde mai multe ori. Nu platesti mai mult de 150 rupii pentru un drum de apoximativ 15-20 km si cam 20 de rupii pe distante scurte. Au ei niste aparate care arata orice numai ce trebuie nu, asa ca cel mai bine le spui de la inceput cat le dai. Nu ii intrebi pe ei. Niciodata! Iti vor cere 3-400 rupii pentru ce spuneam mai sus. Exista si varianta metrou, foarte decent de altfel, insa trebuie sa stii liniile. Material de studiu pentru 2 saptamani. Prea complicat pentru mine, si apoi, altfel traiesti exprienta in Delhi intr-un tuk-tuk.
Toate arata ca dupa razboi – toate la un loc, primul, al doilea Mondial, Razboiul de 6 zile din Israel etc. Am mers cu unul avea geamul spart ca si cum ar fi trecut un glont prin el. Iar cand vorbim de experianta in Delhi intr-un tuktuk, vorbim evident de trafic. Oricat as povesti despre ce e acolo, pana nu vezi cu ochii tai nu ai cum sa intelegi. Exact ca atunci cand astepti un copil - stii tot ce trebuie sa faci, insa cand vine pe lume si traiesti pe viu experienta, iti dai seama ca nu se compara cu nimic.
Trebuie sa stii – toata lumea claxoneaza – chiar si cand nu e nimeni pe strada, ceea ce se intampla foarte rar, dimineata de obicei e mai liber. In Delhi traiesc 18 milioane de suflete, deci cam cat in intreaga Romanie. Este o nebunie organizata, by the way, se circula pe dreapta, dar oricum nu poti sti niciodata sigur de unde vin. Se intorc pe contrasens daca si-au dat seama ca trebuie sa mearga in cealalta directie si tot asa. Cand intra intr-o intersectie, intra claxonand. Niciodata, dar niciodata nu se respecta benzile. De altfel, semnalul ca ti-o iau in fata e claxonul. O iau unul inaintea celuilalt, isi taie fata in cel mai barbar mod, iar daca la noi te dai jos si te iei la bataie, acolo n-au nicio treaba. Distantele sunt milimetrice intre masini, biciclete, tuk-tuk-uri. E cel mai frumos spectacol al strazii pe care l-am vazut pana acum.
more to come