Viata pe insula
Citeam deunazi un blog post al unei prietene care scria despre reintalnirea cu marea. Si vorbea despre ea asa cum vorbesti despre intalnirea cu sufletul tau pereche. In cuvinte putine, dar intens, fara menajamente si cu o magie aparte. Am ramas pe ganduri un moment si as fi vrut sa empatizez. Macar si un pic.
…pentru ca in ceea ce ma priveste, relatia mea cu marea a inceput cand s-a nascut copilul. Din obligatie. Ca de, trebuia dus la aerosoli, si, cum s-a nascut un copil normal, ii plac valurile si nisipul ala care se incapataneaza sa ramana pana la doua saptamani in haine si orificii, oricat ai insista.
Ar mai fi si urmatoarele chestii care in ultimii multi ani m-au tinut departe de mare:
E mizerie – si asta ca sa folosesc un eufemism
Nu exista notiunea de servicii si notiunea de client
In portiunile unde gasim cat de cat decenta via ce spuneam mai sus, vorbim de costuri indecente
Muzica tare, manele & haos
Enspe mii de ore in trafic. Daca vrei in Vama, distanta 45 de km intre Mamaia si Vama Veche pe care in mod normal o parcurgi in 30-40 min, in peak season o faci si in 3 ore.
In plus, cum mama nu s-a gandit sa ma conceapa cu un mulatru, mostenesc o piele de Alba ca Zapada la menopauza. Asa ca niciodata nu reusesc sa ma bronzez, ma inrosesc neuniform, ma pistruiez, iar cand in final ajung acasa si scap de calvar, mai petrec inca doua saptamani cu rehidratarea.
.... din decembrie 2016 am tot asteptat finalul asta de mai. Data de 31 urma sa ma gasesca in tara lui Ghandi. Imi doream sa ajung in India, perioada era favorabila, temperaturile ok, toate premisele indeplinite. Singura mea dilema era daca sa intru, sau nu, in Gange. Citisem ca e atat de murdar, incat periodic pudreaza cu DDT -:) Fascinatia era insa acolo… undeva prin aprile am aflat ca nu mai plec. Incurcaturi cu linia aeriana. Am cautat alternative. N-a iesit. To make the long story short, mi-au dat un voucher egal cu valoarea platita. Pretty laim, dar cum spatiul si timpul erau limitate, n-am avut dispozitia sa negociez cu ei.
Urma mini vacanta de Rusalii, toata lumea avea cate ceva organizat, mie nici ca-mi pasa, trecusem deja cateva carti pe o lista… dar n-a fost sa fie…niste prieteni au avut inspiratia sa ma intrebe de fata cu David daca as vrea sa merg cu ei in Grecia. Panica mare!! La mine. Bucurie mare!! La el. All in all, shortly after, ma imbarcam pe ruta Ruse – Komotini – Thassos - Palaghia.
Si abia aici incepe practic povestirea mea.
- va urma